In ciuda faptului ca totul suna mai sentimentalist incerc sa transform totul in realism. Cati dintre cei de acum realizeaza cum lucurile pot capata schimbari radicale. Asa cum personal stiam viata,copilaria petrecuta cu prietenii,tovarasii de pe strada in fata scarii, lucrurile s-au schimbat, poate ca pentru multi din noi reprezenta adevarata fericire si am uitat pentru o clipa ce inseamna sa fi fericit. Nu mai e creta pe asfalt,sau muzica pana in zori , momente cand simteai ca apartii cu adevarat unui loc si locul iti apartinea. Astazi, desi nu imi place sa judec pustimea , adolescentii cum prefera sa li se zica, gasesc refugiul tot mai des in mall-uri,cluburi,baruri sau in gastile ce se impart pe culturi:emo,manelisti, dar asta este putin relevant avand in vedere ca multi din noi au crescut cu bacnote de 10 mii de lei in buzunar pentru o punga de pufuleti si nu cu milioane in portofel.
Vieti,copilarii petrecute in fata blocului printre asfalt si betoane, nu la shopping, lucrurile care poate te faceau cu adevarat fericit alaturi de familie,prieteni si nu impocrizii si impresii false. Acum poate ma intreb si eu de ce am scris toate astea nu ca sa judec si sa fiu judecat ci poate asa realizez mai bine schimbarile si aprciez cel putin personal copilaria de care am avut parte. Cred ca ceea ce m-a facut sa scriu despre asa ceva este ca dintr-o privire in gol am ajuns sa ma uit la bloc si sa realizez lucrurile care te marcheaza pentru totdeauna.
Promotia de la bloc cum imi place sa ii zic...Somebody said is not the eyes can't see, if the heart in the chest in so damn blind...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu