Momentul Zero

|


Astazi incerc sa imi reliefez intr-o anumita masura spiritul critic si am vad ce reusesc. Mi s-a zis ca perspectiva si modul in care vad lucrurile este complicat si evit sa folosesc cuvinte simple pentru a exprima lucruri mari.Hmm, imi place sa ajung sa am indrumatori dar ca sa lamuresc cat de putin perspectiva noastra de romani, originala cei drept.Toti vrem sa fim in pas cu moda, sa facem ce fac si altii dar e greu sa ne pastram personalitatea. Sincer nu-s genu de om care sa vina sa cerseasca aplauze de la orice zdreanta, intr-o lume care e doar gri, imaginea de zi cu zi. Vine vorba de romani, vine vorba de tigani, dar simplu vine vorba de o rasa care alearga dupa bani, e 2009 in p*** mea si inca in Romania se mananca ciorba in plic... Adevarul doare cei drept sau poate jingi dar sunt un nationalist pana in maduva oaselor si prefer sa vad lumea asa cum este...Sa citez un prieten ,,Romania e pe reverse''.
Am vrut doar sa lamuresc perspectiva asta a noastra de romani amestecati in castron cu toate speciile posibile , vrem sa vedem totul de mai sus ,avem aspiratii,suntem filosofi , toti vrem sa scriem carti precum Kant...mai puneti si pauza. Ramaneti asa cum va place si va simtiti bine, sfatul meu. Sper ca am spus cat de cat lucrurilor pe nume, si repet raman un nationalist pur sange. Raman cu ale mele idei si cuvinete complicate si las pe altii sa arunce vorbe simple la intamplare, prefer sa pictez un amalgam de cuvinte cursive. Zambet zbatut intre naiv si cinic, asa ne cam regasim...
Acum va las ca iar v-am plictisit . Incepand de astazi imi iau concediu oficial, ne auzim peste 5 zile, sper cu vesti bune si postari noi . Acum spun STOP:)

Inca o poveste

|


Si astazi se pare ca incerc sa astern idei ce imi strabat mintea si inevitabil prea multi de ,,daca'' , ,,oare'' , dar in fond ce rost ar mai capata lucrurile fara putina straduinta. Cuvinte care ne definesc adesea ca un haos organizat, si cand zic asta ma refer la mediu de viata putin banal. Zilnic incercam sa ne impartim intre scoala,familie,gandurile noastre si foarte rar profitam de o vacanta.Cu toti stim sa purtam ,,mastile'' necesare ce ne asigura statul si nivelul...pacat ca nu stim sa ne exprimam direct si cu adevarat. Si ca sa nu va plictisesc pe acei cativa care cititi, incercati totusi sa aratati cu adevart cine sunteti, in fond ajungem intr-un stadiu in care realizam cat de patetici si ironici putem fi. Sunt dese poate, momentele in care iti dai seama ca este prea tarziu si nu ai facut nimic in viata. Personal am ajuns sa ma gandesc, ciudat poate, 18 ani de cand zic mersi ca tatal meu nu a purtat prezervativ, si totusi parca a trecut prea repede timpul. Intamplator ajungem sa ne creem in minte drumurile pe care le vom urma, scoala,liceu,faculate(optional), loc de munca, masina, o casa,familie si apoi ce mai ramane decat pensia...Da asa ma gandesc si eu banal si sarcastic in acelasi timp. Si sa ma lamuresc singur de ce naiba m-am apucat sa scriu despre toate astea, cred datorita faptului ca ajungi sa te plimbi singur pe strada si inevitabil te uiti si la alti oameni si apoi la tine si iti crezi unele intrebari, ireale aparent.
When you can live forever, what do you live for...?

S-a scurs timpul...



In ciuda faptului ca totul suna mai sentimentalist incerc sa transform totul in realism. Cati dintre cei de acum realizeaza cum lucurile pot capata schimbari radicale. Asa cum personal stiam viata,copilaria petrecuta cu prietenii,tovarasii de pe strada in fata scarii, lucrurile s-au schimbat, poate ca pentru multi din noi reprezenta adevarata fericire si am uitat pentru o clipa ce inseamna sa fi fericit. Nu mai e creta pe asfalt,sau muzica pana in zori , momente cand simteai ca apartii cu adevarat unui loc si locul iti apartinea. Astazi, desi nu imi place sa judec pustimea , adolescentii cum prefera sa li se zica, gasesc refugiul tot mai des in mall-uri,cluburi,baruri sau in gastile ce se impart pe culturi:emo,manelisti, dar asta este putin relevant avand in vedere ca multi din noi au crescut cu bacnote de 10 mii de lei in buzunar pentru o punga de pufuleti si nu cu milioane in portofel.
Vieti,copilarii petrecute in fata blocului printre asfalt si betoane, nu la shopping, lucrurile care poate te faceau cu adevarat fericit alaturi de familie,prieteni si nu impocrizii si impresii false.
Acum poate ma intreb si eu de ce am scris toate astea nu ca sa judec si sa fiu judecat ci poate asa realizez mai bine schimbarile si aprciez cel putin personal copilaria de care am avut parte. Cred ca ceea ce m-a facut sa scriu despre asa ceva este ca dintr-o privire in gol am ajuns sa ma uit la bloc si sa realizez lucrurile care te marcheaza pentru totdeauna.
Promotia de la bloc cum imi place sa ii zic...Somebody said is not the eyes can't see, if the heart in the chest in so damn blind...

Toate la timpul lor

|


Lasand in spate zile ce au trecut, urmeaza altele, depinde doar cum iti aranjezi gandurile si viata.Vrei ceva cu adevarat?...e totul sau nimic. Un vis, un plan doar cu atat trebuie sa pornesti la drum.Si lasand filosofia pentru oameni ce isi dedica viata pentru asa ceva, personal incerc doar sa ajung de la un capat la celalalt al vietii, scoala, familie, prieteni...ingredientele necesare,tot ce trebuie simti.
Sarind de la o idee la lucruri mai serioase, aparent multi dintre noi uitam cu ce pornim in viata, pentru cei ce uita sa isi bea lecitina, mentionez in p*** goala. Uitam sa apreciem lucrurile care ne faceau fericiti cu adevarat, subliniez in trecut. Netu' v-a luat mintile printre linkuri si adrese , cati dintre noi isi aduc aminte ce bine era cand reuseai sa furi cate un zambet parca viata capata alta culoare. Astazi ? incluzandu-ma si pe mn si lumea in care traiesc...viata seamana tot mai mult cu un film alb-negru.
Va multumesc ca ati participat la o mica lectie de filosofie, dar sincer cati dintre voi nu v-ati lasat prada amintirilor cand va rememorati viata fila cu fila.
We lose people, we lose dignity, we lose so much in life but is all about us how we make the difference...

O viata buna



De curand intrat in randul bloggerilor incerc sa imi astern idei,ganduri ,pasiuni daca nu pentru altii mai mult pentru mine. Numele meu este Valy, am 18 ani si de curand student la Facultatea de Stiinte Politice, din cadrul Universitatii. Probabil pentru cei multi care se intreaba de ce am realizat acest blog, este simplu: incerc sa imi stabilesc anumite limite. Pe langa meseria nou dobandita de student, sunt si dasantor de street dance, in masura in care am practicat dansul de la statutul de incepator si am ajuns sa fac performanta in ciuda asteptarilor; invatatura de minte pentru toata viata, cu ambitie si dorinta, poti face ORICE. Altceva ce pot sa zic, astazi urmeaza o intrevedere cu o parte a colegilor din liceu si urmeaza o rememorare a celor mai placute momente . Ca vorba aia fiecare din noi joaca un rol...de fiecare data alt rol...